Personalitate de mare prestigiu a Neurologiei mondiale, vârf al specialităţii în tratamentul şi în cercetarea accidentului vascular cerebral, dl prof. dr. Louis R. Caplan, de la Universitatea Harvard, este autorul a peste 35 de cărţi şi mai mult de 600 de articole ştiinţifice şi capitole în cărţi de specialitate (citate, în total, de peste 20.000 de ori, conform Google Scholar). Prezent la Barcelona, cu ocazia celui de-al patrulea Congres de Controverse în Neurologie, la invitaţia dlui prof. dr. Dafin F. Mureşanu, preşedintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, profesorul Caplan a avut amabilitatea de a acorda un interviu dlui dr. Aurel F. Marin, în exclusivitate pentru „Viaţa medicală“.

 

   Sub sloganul „Împreună pentru prevenirea cancerului de col uterin“, a fost marcată, şi în România, Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin, organizată în perioada 23–29 ianuarie a.c. de Asociaţia Europeană pentru Prevenirea Cancerului Cervical, axată pe parteneriatul între toţi reprezentanţii domeniului sănătăţii şi cei ai societăţii civile, cu scopul de a creşte gradul de educare a femeilor în privinţa efectelor dezastruoase ale cancerului de col uterin. Aflat la a cincea ediţie, evenimentul a pus accent pe conceptul de prevenţie, având în vedere faptul că există mijloace – precum vaccinarea şi controlul regulat – ce pot reduce semnificativ riscul apariţiei acestei boli. (...)

 

    Am ajuns în Iaşi, la Spitalul Clinic de Recuperare, înainte de ziua anunţată pentru interviu, însoţind, chipurile ca o rudă apropiată, un pacient ce venea din Dorohoi. Era dintr-un sat, dar se mutase la fata lui, la oraş. Fiind pătruns de bunele intenţii ce mă animau şi sprijinit de comportamentul firesc al pacientului, nu a fost o problemă să fiu acceptat şi să pot pătrunde pe secţie. „Dacă inspectorii unor comisii de control sau de acreditare a spitalelor, gândeam eu, entuziasmat de ideea proprie, ar folosi pentru fiecare nouă unitate luată în vizor această procedură şi ar merge acolo mai întâi ca pacienţi sau aparţinători, ar putea obţine, într-un timp record, o bună parte din informaţiile de care au nevoie. Restul ar fi doar ştiinţă, corectitudine, profesionalism.“ Entuziasmul de la început a ţinut însă doar până am ajuns – ca însoţitor al acelui pacient – pe secţie…